Muzeul scriitorilor dâmboviţeni a fost inaugurat la 30 decembrie 1968 şi este adăpostit în casa scriitorului I. Al. Brătescu Voineşti, construită între anii 1897 – 1898, „un român de toata frumuseţea”, cum mărturisea însuşi scriitorul.
Structurat pe mai multe secţiuni, acest lăcaş de cultură ne introduce în atmosfera Evului Mediu când Târgoviştea era primul centru cultural al ţării. Regăsim aici prima mare realizare târgovişteană „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” – o redactare a literaturii parenetice de tip bizantin. Aici, la Târgovişte realiza Balthazar Walther cronica astăzi pierdută „Scurta şi adevărata descriere a faptelor săvârşite de Ioan Mihai, domnitorul Ţării Româneşti, preastrălucitul, preamăritul şi preaviteazul…” (GÖrliz, 1599), iar Stavrinos scria în limba greacă poemul „Vitejiile prea piosului şi prea viteazului Mihai Voievod” (Venetia, 1785). În vremea lui Matei Basarab, umanistul Udriste N
asturel, traducător şi protector al tiparului este primul stihuitor cult, aici, la Târgovişte unde Petru Cercel îşi exercita talentul de poet-stihuitor pe scaunul Basarabilor. O a doua secţiune a muzeului îl prezintă pe Ienăchiţă Văcărescu „părintele gramaticii româneşti”, cum îl numea Heliade Rădulescu, autorul vestitului Testament:
„Urmaşilor mei Văcăreşti
Las vouă moştenire
Creşterea limbii româneşti
Şi-a patriei cinstire”.
Aceste câteva versuri capată valenţele culturii româneşti şi a biruinţei scrisului în limba română.
Muzeul scriitorilor dâmboviţeni prezintă vizitatorului editii princeps, corespondenţă, mobilier de epocă, obiecte cu caracter memorial, artă plastică, fotografii care vin să ilustreze, în mod fericit, talentul scriitoricesc, frământările oamenilor de cultură de pe aceste meleaguri.
Sursa: Muzee dâmboviţene
