Casa-atelier „Gheorghe Petraşc
u„, inaugurată ca expoziţie permanentă la 12 aprilie 1970, aminteşte vizitatorului de clipele petrecute de cel care s-a legat prin pânzele sale de Târgovişte, de oraşul care l-a primit în 1922 când şi-a construit aici o locuinţă, oraşul paşnic, patriarhal, care îl atragea atât prin istoria sa lăsată pe ruinele Curţii Domneşti, dar şi prin linişte şi calm. Influenţat de N. Grigorescu, Gheorghe Petraşcu se desprinde de acesta şi îşi creează un stil original, realizat în modalitatea de a expune pe pânză o pastă consistentă plină de strălucire.
Muzeul expune şi obiecte cu caracter memorial, fotografii, scrisori, peneluri, sevaletul, obiecte personale, etc., care vin să facă legatura dintre sufletul vizitatorului şi frământările artistice ale pictorului.
Pictorul GHE
ORGHE PETRAŞCU (1872 – 1949) – nume rezonant în plastica românească vizitează prima oară Târgoviştea în anul 1920 eveniment ce va conferi oraşului nostru o strălucită notorietate artistică. Artistul s-a hotărât să-şi construiască aici o reşedinţa pentru perioade de reculegere, de elaborare tihnită, căutând cu nostalgie un mediu proprice care să compenseze distrugerea casei sale de creaţie de la Nicoreşti, în timpul războiului, în 1917.
Din 1922 – până în 1942 GHEORGHE PETRAŞCU va picta masiv la Târgovişte atras de aspectul patriarhal, incitat prin structura sa afectivă de existenţa multor vestigii istorice sfidând eroic vremelnicia, îngemându-se armonios pe arterele oraşului. Astfel se explică suita compoziţiilor inspirate de Curtea Domnească din Târgovişte, dar şi peisajele cu case vechi din localitate, imaginile din miezul naturii lucrate în „plan-air”, de regulă din împrejurimile Târgoviştei, sau generoase naturi statice cu flori.
O altă resursă de creaţie îşi găseşte artistul în propria lui casă, locuinţă simplă cu două încăperi la parter – dintre care cea mai mare cu destinaţie de atelier – şi două cămăruţe ale copiilor la etaj; de aici releva el, altruist, bucuria existenţei prin creaţie, înconjurat de familie – soţie şi copii.
În aprilie 1970 imobilul care a generat şi adăpostit creaţiile remarcabile ale maestrului îşi capătă destinaţia cuvenită, devenind „Casa – atelier” GHEORGHE PETRAŞCU, cu un fond de 51 de exponate, uleiuri şi grafică ce dezvăluie publicului succint, etape majore din opera pictorului surprinzând toate genurile abordate: peisaje, portrete, naturi statice şi chiar o mostră timpurie din ciclul de „Interioare”.
În contextul artei româneşti, Petraşcu se înscrie ca o personalitate de mare originalitate, întreaga sa creaţie semnificând o luptă imensă, dramatică, pentru a smulge materiei taina ei, pentru a o stăpâni prin forţa lăuntrică şi a o integra în acel cheag pictural care înseamnă năzuinţa sa.
Sursa: Muzee dâmboviţene
